“Toată viaţa este de fapt o călătorie spirituală prin care ne descoperim pentru a putea deveni tot ceea ce am putea fi şi am fost meniţi să fim.”
Cartea a fost un proiect de lungă durată, complex şi a luat naştere după numeroase eforturi de cercetare şi căutare a propriului drum ca fiinţă, ca om. La început a fost proiectul de pictură “Trepte spre cunoaştere”, adică cele 55 de ilustraţii ce fac parte din această scriere creativă. Însă am simţit că am nevoie şi de o altă formă de exprimare şi atunci am început să scriu. Scriind mi-am clarificat mie însămi ideile şi întrebările pe care le întrezăream dar nu reuşeam pe deplin să le descriu. Sufletul are nevoie de recunoaştere, de exprimare. Acesta este modul în care aducem la suprafaţă lumina ce este în noi. Atunci strălucim. Personajele illustrate, aproape toate, sunt aspecte ale noastre, ale sinelui ce trebuiesc cunoscute, explorate şi integrate. În viziunea mea, arta a devenit o cale, un instrument de exprimare, o modalitate de şlefuire a propriei fiinţe şi în final un exemplu spiritual. N-aş putea spune că aduce ceva nou în sine, convingerea mea este că Adevărul ne-a fost dat de mult. Acum sunt doar o altă persoană ce caută să-L înţeleagă. Cred că fiecare dacă îşi aduce contribuţia, adică îşi împlineşte menirea aduce o rază de lumină asupra Acestuia.
Proiectul s-a dezvoltat odată cu mine iar rezultatul este o cale, un drum necesar de străbătut spre propriile resurse. Comoara din adâncurile propriei fiinţe este marele premiu. Cunoaşterea de sine dar şi a altor aspecte ce vin odată cu aceasta se conturează pe măsură ce înaintăm pe propriul drum. Niciodată nu suntem singuri şi nici nu cred că am putea altfel. Însă constanţa şi perseverenţa sunt mai mult decât necesare pe acest drum. Să te dai bătut înseamnă să renunţi la tine, să renunţi la a te ajuta să creşti.
Treptele ca temă în picturile mele şi ulterior titlu al cărţii, vor să reflecte cumva nevoia de evoluţie spirituală, de autodepăşire, de acceptare a unui efort, greu dar necesar şi voit. Toţi căutăm răspunsuri şi mai devreme sau mai târziu ne conturăm idei cu care fie trăim toată viaţa fie le retuşăm pe măsură ce ne dezvoltăm. Schimbarea este constanta şi totuşi nu este întotdeauna la îndemâna noastră. Ataşamentul nostru faţă de lucruri, oameni sau idei este blocajul nostru frecvent în calea evoluţiei spirituale.
Nu mintea ne oferă singură soluţia, tot aşa cum nu o mână face atâtea ci două. “Inima” îşi caută locul, rolul şi când sunt găsite apare şi eficienţa cu simplitate. Calea este spre Sine şi ne duce dincolo de Sine. Paşii sunt aceiaşi însă nu toţi călcăm la fel. Diferenţa o facem noi înşine prin identitatea noastră deşi destinaţia este aceeaşi. Cine suntem este cea mai firească întrebare iar răspunsul este chiar viaţa noastră. Ea spune cine suntem sau în cele mai fericite cazuri cine am devenit. Transformarea interioară este de dorit şi de urmărit cu cea mai mare îndemânare de care suntem capabili.